Mirare
Se miră timpul, se mai miră,
De drumul meu și eu mă mir.
Ciorchinii albi demult veniră
Pe frunte, sărutarea-i mir.
Se miră drumul de curajul,
Acestui mândru cercetaș
Doar dragostea rămâne pajul
Sublim și tandru uriaș.
Se miră cerul, soarele
Și de o viață, eu mă mir
Cum s-au păstrat izvoarele
Cu dragoste, ca suvenir.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.