Stelele-n cer
Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor,
Până ce pier.
După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;
Niște cetăți
Plutind pe marile
Și mișcătoarele
Pustietăți.
Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Și necuprinsele
Drumuri de nori.
Zboară ce pot
Și-a lor întrecere
Vecinică trecere
Asta e tot...
Floare de crâng,
Astfel viețile
Și tinerețile
Trec și se stâng.
Orice noroc
Și-ntinde-aripele,
Gonit de clipele
Stării pe loc.
Până nu mor
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre plâns
- poezii despre noroc
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
- poezii despre flori
1 parau nichita [din public] a spus pe 14 ianuarie 2014: |
poezia nea placut |