În taina serii
în taina serii vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
și să privim nebuni de dor
cum cade luna în ferești,
să-mi cânți cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieții fără vină
și cum e totul trecător.
să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
să-ți sorb pe veci dulceața mierii
doar eu, rătăcitorul crai.
să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume și de viață
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineață.
razele dulci de dimineață
să ne găsească-mbrățișați
și nemurindu-ne pe viață
să fim apururi ca doi frați.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre voce
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre nebunie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.