Cuvânt înainte
Te-am răspândit, stea umedă, prin rouă,
În ceasul când ferestrele albastre s-au deschis
Spre lumi nelămurite. Iată slava nouă,
În care am să intru ca-ntr-un vis.
Prevăd înalturi mari de timp, curate,
Și adâncimi de întuneric nefirești;
Pe mâini lumini de veghe strecurate
Prin dunga nesfârșitelor ferești.
Cum urcă limpede în inimi liniștea...
Privești?...
poezie de George Drumur din Solstiții (1936)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.