H.O
O stradă și o ușă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veșnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârșit,
Glasu-așteptat chiar mă va aștepta,
Lung șir de zile se va destrăma
În pacea nopții-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Și un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplinește așteptarea,
O dată scrijelită și uitarea.
poezie celebră de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.