Atentat

E cred, o lipsă de atenţie fatală
cu consecinţă psihică, carnală;
o bine meritată pedepsire,
a lipsei interesului... în omenire.

Ne procreem, făr' să premedităm dezastrul
-necontrolaţi în furii, cum când epigastrul
anunţă angina şi n-avem reacţii-
ignorând că nitroglicerina-i leac, dar şi explozia... în fracţii.

Ne creştem ego-ul printre vecini,
nu pedepsim copii crezându-ne divini,
minţindu-ne c-avem şi respectăm credinţă;
ce-o exersăm în moarte, în suferinţă.

Oh, cultivăm în mii de ani diversul
în cult, inoculăm familial... perversul;
pedeapsă dăm la ce nu ne-aparţine,
prin uneltiri... nevinovaţilor de vine.

Ne-am împărţit pe clanuri, hoarde şi partide,
religii, secte, naţiuni, organizări perfide,
în tabere de execuţii ne-antrenăm...
Proprietate, viaţă, crez ne atentăm.

În fond culegem tot ce semănăm
când violenţa pură o promovăm
prin drept la atentatul unilateral...
"Ego" sub falsul consensus universal.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!