Iubito, când te-or așeza
Iubito, când te-or așeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.
Te strâng la piept și te sărut
În noaptea tristă și pustie,
Chip rece, palid și tăcut,
Voi fi și eu asemeni ție.
Se scoală morții și dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi rămânem în mormânt
Și tu mă ții îmbrățișat.
Când morții toți vor fi chemați
La judecata de apoi,
În groapă, strâns îmbrățișați,
Rămânem numai singuri noi.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.