Ritual...
nu e păcat
când revenirea din orbire îmi cere
să aridic capace la sicrie
o dată la șapte ani și
nici profanare nu se cheamă
când os alb, strălucitor,
îmi străpunge genunchiul
și osul frunții totodată.
poezie de Nicolai Tăicuțu din Pasămite
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre moarte sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.