Vrăbiuţa norocoasă

Vrăbiuţa
Se dă huţa
Gureşă şi fericită
Pe o creangă de răchită
Ce crescuse lâng-o groapă
Plină ochi cu mâl şi apă.
Cu agerii ochişori
Pândeşte doi viermişori
Să îi dea la puişori
Care ciripesc din zori
Sub o streşină bătrână,
Chiar aproape de fântână.
Deodată, un motan
Ce stătuse pe tăpşan
Leneş tolănit la soare
Se trezeşte şi tresare
Când zăreşte pe crenguţă
Gospodina vrăbiuţă.
Urechile îşi ciuleşte
Şi în gând se socoteşte
Cum să pună el lăbuţa
Şi să prindă vrăbiuţa.
Se lungeşte la pământ,
Ca un arc îşi face vânt
Şi apoi prin aer sare
Să o prindă între gheare.
Vrabia în zbor zvâcneşte
Şi motanul o păţeşte.
Dus fiind de inerţie
Şi de mare lăcomie,
A aterizat în groapă,
Împroşcând cu stropi de apă.
Cred că ştiţi, precum socot,
N-are lecţii de înot.
Disperat la toţi se roagă,
Dă din labe şi din coadă,
Se zbate ieşind cu greu
Pe un mal de heleşteu.
Scuturându-şi blana udă,
Se gândea pufnind de ciudă:
"Râd şi curcile de mine,
C-am păţit aşa ruşine.
Pentru-o vrabie zăludă
Am ajuns o mâţă udă!"

După ce a priceput
Că pericolu-a trecut,
Vrăbiuţa ciripeşte
Şi la pui le povesteşte:
- Dumnezeu e bun şi drept
Şi conduce înţelept.
Nu-i de acord cu lăcomia,
El iubeşte omenia,
Nu permite la motani
Să lase puii orfani.
Şi, ca să îi mai ogoaie,
Le mai face câte-o baie.

fabulă de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Votează! | Copiază!