Viața mea e o cățea credincioasă
"Opește-te"
mi se strigă în toate limbile pământului,
dar eu nu mă opresc nici o clipă
am acasă un poem care plânge
și mă așteaptă
"dar tu nu mai ai casă
dar tu nimic nu mai ai
numai numele ți-a mai rămas"
îmi ascund numele
sub cămașa mea zdrențuită
și alerg mai departe
și după mine
viața ca o cățea credincioasă.
poezie de Rodian Drăgoi
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre câini sau poezii despre acasă
1 O.F. Ticuța [din public] a spus pe 22 octombrie 2012: |
Și după mine moartea cu limba scoasă, de-o primăvară intrată în călduri. |