Cotiga cu var
Trecea cândva cu mica lui cotigă
Sub cerul de zăpezi incendiat
Și parcă mai aud și azi cum strigă:
-Ia varul! Varul! Hai la var curat!
Era atât înalt peste cuvinte
Și-un fel de dor le răzbătea umil,
Născând lumina pură și cuminte
În ochii mei albaștri, de copil,
Pierea apoi, albit de depărtare,
Pe drumul ce se risipea în zări,
Lăsând în urmă palida ninsoare
Ce văruia odaia mea din nori.
poezie de Dumitru Băescu
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre incendii
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.