* * *
Moartea
e singura
Doamnă
cu care
nu voi avea
încotro
și-ntr-o ultimă
noapte
sau zi
ori poate
în ultimii
zori
o să mă culc.
Cu aceste cuvinte
chiar simt
cât de dincolo
de mine
deodată
eu urc.
poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.