Dar cât?
Rupeți legături ca-n lanțuri de reacții,
Refaceți-le la loc, le reluați,
Împărțiți-mă în mii de fracții,
Dar cât o să mă diminuați?
Tăiați fâșii din mine nesfârșite,
Zdrobiți tot ceea ce s-ar cristaliza,
Lăsați-mi iluziile tot răvășite,
Nu are rost a mă eterniza.
Feriți-vă de privirea-mi tăioasă,
Sau de ieșirile aproape indiscrete,
În existența mea oricum spinoasă,
Purtările nu-mi sunt perfecte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre perfecțiune sau poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.