Mâhnit de-atâți neoameni, cu poiene și livezi înșeli deșertul natal. În codru, valahul s-a consolat de urgii; în codru, tu te-ai consola de el.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
Vezi citate despre tristețe, citate de Emil Cioran despre tristețe, citate despre păduri, citate despre deșert, citate despre România sau citate de Emil Cioran despre România
| Agamemnon [din public] a spus pe 12 mai 2017: |
Unii valahi s-au consolat
"de urgii"
în codrii Vlăsiei,
alții, pe la Paris,
în Bois de Boulogne
Deșertul natal...
La maturitate,
cinismul lui Cioran
a fost,
în cele mai multe cazuri,
genial.
Citatul de mai sus,
malițios și confuz,
este opera
unui geniu ramolit. |
| Yorick [din public] a spus pe 12 mai 2017: |
| Cu multe din părerile, atitudinile, sentințele, pozițile lui Cioran ar trebui, oricât potop de patriotism am avea la brăcinar, să nu fim pe aceeași lungime de undă. Doar că, din spirit de nesolidaritate cu unii care și-au tras din acest ofis moral un titlu de glorie și privilegiu exclusivist, mulți dintre noi și de foarte multe ori, ne abținem și regurgităm în bernă. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 mai 2017: |
| "Indreptar patimas" nu e opera unui geniu ramolit, ci a unuia confuz, dar in plina afirmare (a dezgustului de a exista). Parca Indreptarul (sau Breviarul) e un opuscul care marcheaza transplantul reusit de limba (franceza) al marelui eseist. In micul fragment auto-surghiunitul Emil se dezice de valahi folosind supapa (consolarea) valaha a codrului. Noroc ca a plecat inainte de apocalipsa forestiera din tara infratirii dintre om si codru. Altfel unde s-ar fi consolat sarmanul de neajunsul de a fi nascut roman? Oricum Cioran a lasat codrul valah pentru jungla de asfalt pariziana. Numai ca in noua padure copacii erau inlocuiti de oameni care, culmea disperarii, emanau aceeasi inumanitate. De ce oare? Simplu: mirosul de non-om care l-a insotit toata viata era chiar al dumisale. |
