Darul meu
Pe banca din parc așteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
Cu pumnii strânși, așteptând!
Voiam să mă cuprindă brațele tale
Dar nu le-ai întins.
Privirea ta, nu m-a atins!
Cum să poți primi viitorul,
Altflel, decât cu brațele deschise?
Deschide-ți, inima, în primăvară
Și uită de iarna din noi!
Și, du-mă, departe, cât mai departe!
Rotește-mă, în alte ochiuri de viață,
Să ajung la inima ta
Și al nostru va fi viitorul!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre parcuri
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.