Minte-mă!
minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.
când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.
cu mult mai tristă ca înainte
îți rumegai gândurile printre cuvinte
și treceai vindecând uscăciuni,
răscolind amintirile
printre cenușă, printre tăciuni.
te jucai cu ficțiunile,
surâdeai pentru doi, pentru trei
și surâs pentru mine n-aveai.
minte-mă azi peste timp,
spune-mi că-n tine doarme
un trup străin
și c-ai vrea să se spargă
cum în apă se rupe o algă.
demult nu mai suntem noi înșine,
spațiul dintre noi
s-a dilatat,
s-a făcut țăndări...
pe coloana timpului rezemați,
doi străini, doi amanți,
tigri zvelți, ne-adulmecăm mereu,
printre culorile de după ploaie de curcubeu.
umblăm prin sahare uitate de vreme
pierduți în iluzii, scăldați în dileme...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre tigri
- poezii despre suflet