Pastel de seară
de pe picior de plai tălăngile sună,
amurgul se-așterne prin aer
răsare pe cer o față de lună
și norii-n răstoace se-adună în caier.
pastelu-nserării se jacă pe zare
și-mi toarnă în suflet tristeți ancestrale,
mi-aduce sub pleoape doar umbre bizare
mirosuri de luncă, imagini rurale,
cu satul ce doarme într-o râna pe deal,
flăcăii cântând din caval...
amintiri ce-mi stau veșnic de strajă,
freamăt de vânt printre plopii în floare,
îmi poartă în suflet o mirifică vrajă
și-o gust ca pe-o dulce savoare.
cu ochii muiați în parfumuri de gene,
iubita mi-apare din ceață și dor
din timpuri trecute, apusene
un efemer și tainic odor.
în jocul feeric de raze, răsfrângeri,
zugrăvită pe cer de-o lumină
mi-apare iubita-n cohorta de ingeri
cu chipul sibilei, suavă, divină.
tristă și plânsă, rătăcită de lume,
răsărită parcă din ceruri de ape
cu luna din țărmuri de brume,
căzutu-mi-a veșnic pe pleoape.
am dus-o în țări cu veșnică zăpadă
să n-o atingă lumea trecătoare
doar ochii mei însângerați s-o vadă,
un visător sub bolta făra soare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.