Liniștea sufletului
Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
și nici câte râuri voi naște,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniștea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 22 ianuarie 2012: |
La mulți ani, cu sănătate alături de cei dragi! |
2 Ioana Voicilă Dobre [autorul] a spus pe 24 februarie 2015: |
Multumesc foarte mult! |