* * *
Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de propria lui mireasmă
Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului.
Îmi pierd drumul și rătăcesc, caut ceea ce nu găsesc și găsesc ceea ce nu caut.
Din inima mea se ivește și dansează imaginea propriului meu dor...
Vedenia sclipitoare dispare.
Încerc stăruitor s-o cuprind, dar ea se ferește de mine și mă rătăcește din drum.
Caut ceea ce nu pot găsi și găsesc ceea ce nu caut.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 21 martie 2015: |
Sublim! Inefabil! Intangibil! Nimic de căutat, mai mult ... Nimic de găsit, mai puțin! Poate doar, "propriul dor" ... de durut ...! |