Două semne
S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, îmi pare;
să uit, și, ca un nou născut,
să vin cu semnul de-ntrebare.
Mereu alt soare în april,
mereu o altă fulguire.
În sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.
Așa pot fi a ta mereu.
N-am veșniciile solemne,
dar fără ele-s veșnic eu
între aceste simple semne.
poezie celebră de Veronica Porumbacu din Din lirice (1957)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 nadia ciorba [din public] a spus pe 4 martie 2013: |
| a fost placut sa o citesc |