Ornamentală
E ca și-o plantă de monumentală,
Un scump dorit, de ambient,
Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală;
Ție dependentă, în totalitate, e-un excipient...
N-are niciun habar de întreținere,
Niciun produs nu-ți dă, e un consum;
Se dă-ntr-o floare-n 10 ani, spre propria menținere...
Nu are preferințe de stăpân, i-e orișicum.
S-o sprijini, vrea mai mult, cu ani ce trec
Spațiu-i devine mic și mai mult vrea;
Pretențiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec...
E ornamentala, poate fi o plantă, sau e EA!
Și se pretinde, fără anotimp, o pururi verde,
Infatuată, ignorând nevoile exterioare
Și moare într-un final, lipsită de-ajutor, fără dezmierde;
Crezându-se că-i îndeajuns ea, să facă ornament... doar cu o floare!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plante
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre devenire
- poezii despre botanică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.