Muza văduvă
Când un poet vedem că moare,
Ce se întâmplă cu-a lui muză?
Desigur, faptul n-o amuză,
Devine văduvă, se pare
Și-atunci, un alt poet e-n stare,
Să-i ceară mâna, are-o scuză
C-a divorțat de-a sa, obtuză,
Ce plagia la întâmplare
Dar urmărită de blesteme,
Și cu cel nou avu probleme
Azi, văduva cea avizată,
Cu sexapil ce-ncântă satul,
Îi reproșează nevrozată,
Că nu-i "viril" ca răposatul!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văduvie
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plagiat
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre divorț
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.