Ultima consolare
Când "scaun" n-ai devii coleric,
Iar de-l obții și ghinion
Tu poți să ai, ca bietul John,
Aflat pe scaunul electric
El comportându-se isteric,
Bocindu-se cu jalnic ton,
Ședea pe-al său "amfitrion"
Știind că pleacă-n "întuneric"
Și-un popă, grija să îi poarte,
L-a consolat, milos a vrut
Să îi explice ca la carte
Sărmanului om deținut:
Oricine-i condamnat la moarte,
Din clipa-n care s-a născut!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre pedeapsa cu moartea, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre ghinion, poezii despre devenire sau poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.