Copilărie ucisă
Mă-ntorc încet spre casă.
De-ar fi drumul mai lung!
Durerea mă apasă,
Și nu vreau să ajung,
În casa tristă, rece,
Cu-n tată nicicând treaz,
Ce a ales să-nece
În vin, al său necaz.
Mama din greu munceste,
La bogați răi de plată.
Și mereu ne lipsește
Pâinea, focul din vatră.
Ajung acasă întristat,
Și înghețat de frig.
De dimineață n-am mâncat,
De cât un biet covrig.
Mama îi spune tatii iar,
Cu ochi umili de câine,
De are bani în buzunar,
Să cumpere o pâine.
Neputincios și disperat,
N-a stat să se gândească.
La ea s-a aruncat turbat,
Cu pumnii s-o lovească.
De frică, am încremenit.
Și nu știu ce să fac.
Privesc la ei înmărmurit,
Lacrimi îmi curg și tac.
Și tremur tot, tâmplele-mi bat,
Inima mi-i nebună,
Ochii-mi sunt grei, obrajii ard
Și-n suflet e furtună.
Cu pumnii strânși, privesc năuc
La mama care plânge.
La ea aș vrea ca să mă duc,
Și să o șterg de sânge.
Aș vrea să sar să o ajut.
Să dau în omul care,
Lovește-n ea neântrerupt
Și nici o milă n-are.
Dar omu acela ca un zmeu,
Cu fața răvășită,
Omul acela-i tatăl meu.
Și inima mi-i friptă.
De o dată m-am trezit strigând,
La el ca un nebun.
I-am spus tot ce aveam de gând,
De mult ca să îi spun.
Într-un tarziu a obosit
Să își reverse ura.
O palmă-n față mi-a trăznit,
Să îmi închidă gura.
Și înjurând, ieși grăbit,
Trăgând pe frunte pălăria.
Dar nici o clipă n-a gândit,
Că mi-a ucis copilăria.
poezie de Valeria Moroșan (2010)
Adăugat de Valeria Moroșan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre pâine
- poezii despre copilărie
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.