Ea
Feriți-vă d-explozia femeii
Ce ferecați de secole, stupizi
Cu minți și inimi invalizi,
Necredincioși suavului, ateii.
Vă închinați la sfinți și îngeri
Și bateți în ocări sublimul...
Pieriți, vă meritați destinul!
Pășiți cu tălpi, pe rug în sângeri!
Ce-ar fi romanele?... Grotești
Cu eroine masculine;
Nici timp, nici descendent ce vine,
Nimic din grații femeiești.
Ce-ar fi balanță fără tas?...
Pe veci nu ați avea măsură,
V-ați prăvăli cu anvergură
În abisul timpului rămas.
Voi nu cunoașteți libertatea,
N-aveți nimic din cosmic zbor,
Nu știți să nașteți, doar omor...
Singuri, n-aveți eternitatea!
Cântați-i părul de mătase
Și buzele-n călduri solare,
Puneți-i între sâni o floare...
Topiți-vă-n amor, pe coapse!
Luați farmecul de mâini cu voi,
Învățați visul purității...
Vă închinați, maternității!
Fiți pururi, Ei, străjeri, eroi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre femei
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre sâni
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.