Au mucezit altarele prea sfinte
Au mucezit altarele prea sfinte
Botezuri vagi lucesc pe sfinte uși
Bătrânii popi cădelnițând morminte
Se cred Serafimi de strajă puși.
Secundele prin aere polare
Pe străzi își dau pribege întâlniri
Și centrul fuselor orare
Se regăsesc ca-n primele nuntiri.
Gonesc între tablouri congelate
Trezind la viață ușoare-mbrățișări
Iar șoaptele din goluri desfundate
Se caută pe fragede cărări.
Numai tu suflete de patimi ars
Pe-acel tăpșan ascuns sub lăcrimare
Și zgomotul e surd la fiecare pas
În drumul lui spre alba depărtare.
poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.