Fenomen direct
... Și, mai gândim și în perioade umane divinul
nu luăm, nu dăm nimic dintr-o mare autistă,
pretext să integrăm în conștient ultramarinul
și timp să consumăm în ambarcări tot ce există.
Își tatuează, albi, delfinii Danaide
și pare că toți orbii de epave-s căpitani,
pe marea care încă se deschide
plutirea legănată-i fără bani.
Ce v-am adus? Nisipuri noi, meduze colorate,
sub pleoapa tăiată-n destin-zagara,
din fantezia voiajelor abandonate,
pentru scadența maculatului ceva.
Cum, nu se mai poate emoție în fiecare zi?
legați-vă de insomnii premaritale
ca să plătiți strigările-n pustii
eu să rămân cu taxele vamale.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.