Transmutare
Ancoră, lanț (za cu pod)
strângându-se în jurul meu,
în jurul umerilor mei ;
pășesc rar, trăgând după mine
această epavă cu portul ei cu tot,
pășesc sacadat și pasul răsună
cum tunetul într-un ecou.
Gorgona Meduza se odihnește
pe singurul catarg rămas cardinal,
acum, când perfect
este doar ceea ce gândesc eu
despre ce fac.
Pășesc greoi, trăgând după mine
epava ce-mi pare a fi bântuită
de indolente mișcări fără sens.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.