Sublimul este acea apariție a unui plan nesensibil de fund, în planul sensibil real din față al obiectului, care vine în întâmpinarea nevoii omului de măreție, și biruiește fără efort obstacolele care îi stau în față.
Nicolai Hartmann în Estetica
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 M. Arin [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Hartmann este omul care a dezvoltat estetica, transfotmând-o în știință, dar și în instrument de evaluare a operei de artă. Îi îndemn pe catrenarii înfocați și pe toți fabricanții de citate (care, în amatorismul lor sfidează critica) să-l citească pe Hartmann. În măsura în care îl vor înțelege vor pricepe că nu există artă serioasă acolo unde nu e judecată critică serioasă. Valoarea artistică a unei opere nu se stabilește organoleptic, după gust și miros. |
2 Homo Novus [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Aveți dreptate, domnule M. Arin, dimensiunea axiologică a lucrărilor artisitice este cristalizată cu ajutorul unor repere stilistice. Cu toate acestea, țin să subliniez faptul că reperele stilistice aferente curentelor literare în vogă într-o anumită perioadă istorică nu se stabilesc cu insigna și bastonul de jandarm lingvistic, așa cum se calmează spiritele în Piața Universității. P.S. La recomandarea dumneavoastră adaug și eu următoarele trei titluri: Poetica matematică (Solomon Marcus), Artă și convenție (Cezar Radu) și Principii de estetică (George Călinescu). Să citiți bine! |
3 Homo Novus [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Apropo de aparatul organoleptic uman: "știința ar trebui să se bazeze pe simțuri, nu pe concepte instituite anterior, întrucât cunoașterea ne parvine pe cale senzorială" (Durkheim). Dacă știința se bazează pe simțuri, și arta adevărată are ca fundament cercetările estetice (o formă de integrare a artei într-un corpus științific), atunci, prin deducție, pe ce anume se bazează valoarea artistică? Ghici, ghicitoarea mea! |
4 Homo Novus [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Voiați să spuneți că "valoarea artistică a unei opere nu se stabilește organoleptic, după ureche". |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Splendide comentariile. Mobilizatoare și moralizatoare. Cititi carti de estetică și veți învăța să scrieti comme il faut! Multi critici, rafinati degustatori (somelieri) ai textului literar, au fost niste scriitori deplorabili. Practica textualitatii ii omora exact ca pe minoritarii dintr-o zicala celebra. Desigur, exista si exceptii: U. Eco, bunioara. Totusi, mai cam toti condeierii sunt de parere ca mai multe inveti citind un scriitor bun (nu zic foarte bun), decat dintr-o mie de tomuri sublime de estetica. E binecunoascuta condescendenta lui Eminescu fatza de criticii sai. Le-a dedicat si o poezioara (necanonica) memorabila. Daca nu ma inseala memoria i-a complimentat intr-o maniera similara si in Scrisoarea III. Sa nu uitam ca impresionistii erau respinsi de criticii vremii și ca formasera un club al diletantilor (refuzatilor). Multi scriitorasi (artisti) au fost primiti glacial de criticarzii cu nume sonore fiindca sfidau organoleptica oficiala. Ulterior au fost etichetati drept genii, dar astea sunt amanunte. Fireste, critica literara are utilitatea ei. E un ghid excelent pentru profesorii universitari si preuniversitari. Fara ea, comentariile profelor de romana nu ar fi atat de persuasive. Fara ea n-am sti de ce Eminescu, a folosit un verb de 30 de ori intr-un poem, de ce Stanescu avea emotii in zilele de toamna, si cu ce scop isi isi plimba Preda un personaj prin mai multe romane. Dar, sa zicem ca d-l Marin are dreptate (chiar mai multa decat Hartmann). Fara judecata estetica serioasa nu exista literatura valabila. Inteleg si de ce se deda la o critica literara frivola (bazata pe clovnerii pseudoliterare pe care unele persoane le considera probe de rafinament si de stil): textele pe care le analizeaza nu-i inspira un alt gen de atitudine. Pai, iata ce propun: sa ne ofere niste mostre (nu doar monstre fiindca ne-am cam saturat) de judecata critica avizata, profesionista. Sa aleaga domnia sa un aforism (un text mititel, dar care are avantajul autonomiei semantice) bine construit si sa il supuna unui examen critic dupa toate regulile nobilei (dar ce spun eu: sublimei) arte numita estetica. Altminteri, pledoariile lui legate de necesitatea criticii serioase, e un efect retoric din registrul funambulesc. A propos de text: Hartmann reia niste idei kantiene legate de sublim expuse de filosoful de la Konigsberg in Critica facultatii de judecata. Nu pot decat sa-l aplaud. Pe Kant. |
6 M. Arin [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Domnule Stanciu. În general, aforismele nu se pretează la analize estetice profunde. Cel mult, atunci când alcătuiesc un sistem intenționat fragmentat (cazul lui Cioran, și încă vreo trei, patru, abordați copios de critică). Aici intră în discuție structuri complexe: romane, poeme, piese de teatru. Aforismul este un capriciu verbal memorabil al unei mari personalități, al unui scriitor de marcă. Șoptite de anonimi, chiar și cele mai inspirate aforisme nu trezesc ecouri. Par simple accidente. Cât privește critica în artă, desigur, nici aici nu există unanimitate. Brâncuși a fost minimalizat de Andre Breton, dar și de George Călinescu. Dar tot "Călinel" l-a încoronat, irevocabil, pe Eminescu drept rege al poeziei. Iorga l-a disprețuit pe Arghezi, Rodin nu l-a înțeles pe Rilke, Michelangelo s-a păruit cu Da Vinci, iar noi doi, parafrazându-l pe Twain, ne contrăm zilnic. |
7 M. Arin [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Domnule Homo Novus. Nivelul senzorial are un rol important în a percepe exteriorul, inclusiv arta. Dar există și paliere superioare, raționale, de percepție, Modalitatea organoleptică (văz, miros, pipăit) este nerecomandată fiind eminamente senzorială. Domnule Stanciu. Un scriitor, dacă nu e dotat corespunzător, poate citi estetică mult și bine: nu va învăța cum să scrie. Paradoxal, ar putea să învețe, totuși, cum să nu scrie. |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Sunt poeme de doua randuri care fac ocolul lumii si epopei pe care nu le recomada spre lectura nici macar tartorul celor mai mari pacatosi ca sa-i tortureze la maximum. Daca nu reusiti cu aforismele (evitati-l pe Cioran pt. ca sunteti prea amorezat de el, ca sa-l pricepeti), etalati-va dibacia cu un poemas. Sunt atatea postate pe site ca e si pacat sa zaca intr-o stare de virginitate prelungita. |
9 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 20 februarie 2012: |
| "Un scriitor, dacă nu e dotat corespunzător, poate citi estetică mult și bine : nu va învăța să scrie" Genială (auto)persiflare! |
10 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Paradoxul asta l-am descoperit si eu cu lata ocazie (poate la randu-mio l-oi fi citit pe undeva, desi nu prea cred). Ma citati fara sa va dati seama. |
11 I.Riti [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Constat, cu mare satisfacție, că nivelul comentariilor de pe acest, din ce în ce mai apreciat site, cunoaște o escaladare intelectuală fără precedent, lucru care nu poate decât să ne bucure pe toți și să ne determine să revenim aici cu mare plăcere. Dacă și unele comentarii, de genul celui postat cu câteva mai înainte (la alt text) și încă două-trei asemănătoare, ar putea fi controlate, printr-o autocenzură pe care propriul discernământ moral al fiecărui participant la dialog ar guverna-o, atunci chiar că totul ar fi aproape perfect! Să auzim numai de bine! |
12 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 februarie 2012: |
| Aforismul nu se judeca niciodata in functie de dimensiunea sursei (a magnitudinii literarea emitentului). E ca si cum te-ai prosterna in fata unei semnaturi de Eminescu depusa in semn de "plata" pe o nota omonima. Diferenta intre un critic si un comentator diletant e data tocmai de capacitatea lui de a evalua textul si nu persoana care il semneaza. Aforismele par fleacuri literare, dar sa nu uitam ca insasi literatura (in intrega ei complexitate) pare multura un moft. Poemele sunt toate pierdere de vreme, dar sunt cel mai frumos mod de a ne omora putinul timp pe care il avem la dispozitie (ideea asta s-ar putea transforma in aforism). |
13 M. Arin [din public] a spus pe 21 februarie 2012: |
| Vedetot! Ca de obiceu, te grăbești. Mă refeream la scriitorii insuficient dotați de natură, adică fără talent. De exemplu, pentru tine lecturarea Esteticii lui Hartmann e pierdere de vreme. |
14 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 21 februarie 2012: |
| "Ca de obiceu" comentariile tale nu au niciun efect, scriitorii, că sunt dotați de natură, că sunt simpli diletanți își văd mai departe de scris ignorându-te pur și simplu. Un lucru însă e cert, comentezi cu predilecție anumiți scriitori, sau contraargumentezi doar pe unii comentatori, considerându-i slabi.Să admitem că ai dreptate, însă nu ți se pare că e pierdere de timp?.Pe sait nu sunt numai aceștia, se găsesc atâtea alte citate pe care le-ai putea interpreta mai analitic. Am observat că nu cauți citate pe care să le analizezi, ci stai "la pândă" și când cineva scormonește printre sutele de mii de citate, ieși la atac. Greșești dacă consideri că doar scriitorii carora le dai tu girul sunt recunoscuți de public. Cititorii au și alte criterii de apreciere - vezi bunăoară voturile. Scriitorii care intră în raza ta de competențe sunt apreciați de cititori, ei aflându-se în toate topurile. |