Crucea morții
Opaițul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinț cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,
Adună sfetnicii-n consiliu
Și-aceștia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morții,
Nesăbuitul lor despot
Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Și blând ca ramul de măslin,
Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăți de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă
Mort vacarmul. E tăcere
Și pe cer s-a stins lumina
Doar Maria le citește
Jurilor pe frunte vina,
De-ași fi-năbușit căința
Care-n inima lor plânge
Pe când Ponțius își spală
Mâinile-ntr-un vas cu sânge;
Opaițul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinț cu chip urât
Adună sfetnicii-n consiliu
Să hotărască doar atât:
Cu mâna lui plină de sânge
Va face astăzi jocul sorții
Pe când în jur legionarii
Gătesc în tihnă, crucea morții.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.