Impas
O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăț d-o ață.
Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.
Am corpul legii gravității;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre supernove
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- poezii despre legi
- poezii despre instinct
- poezii despre idei
- poezii despre gânduri
- poezii despre diamante
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.