Vis treaz
Nu știu cine m-a strigat din noapte
Când mă-ntorceam prin somn
Cu stemele decapitate
Mi-a rostogolit numele
Cu stâncile fulgerate
În volutele ce și le deschidea ecoul
Și-a tulburat jocul mâinilor de cleștar
Încolăcite pe gâtul pădurii
Încercau să împletească
Din mătasa lunii
O cunună de valuri
Pentru umerii tăi
Sfâșiați de dorințe.
poezie de Vasile Dobrian (1969)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre stemă
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.