Cuvintele
Cuvintele dragi copii
sunt ca și niște jucării
mereu le alegem
pe cele mai frumoase
mai vesele
mai prietenoase
primul cuvânt
fără să-i facem nicidecum reclamă
este desigur
cel mai frumos,
"mamă",
îl rostim așa zi de zi
ca și cum o floare ar înflori
și acesta e doar un început
apoi urmează cuvântul "sărut"
pe care mama, dintre toate ales,
îl folosește cel mai ades
de dimineața până seara
când în brațe își strânge comoara
și-o îmbracă în picățele
de săruturi
mititele.
apoi desigur la rând vine tata
cel mare, cel tare, cel fără frică
cel care până-n tavan ne ridică
ne desenează când creștem șotronul
ne face "pâinici" sau ne dă "cu-avionul".
urmează apoi cuvintele-n val
câine, pisică, bunic și bunică,
când ni-i foame cerem păpică.
apoi ceasul se-nvârte
cuvintele vin
unele-ncep să devină un chin
"trezește-te"
"pe dințișori te spală"
"este vremea să mergem la școală".
ei asta e viața nu ai ce să-i faci
nu a fost încă patentată
clipa în care să mănânci zilnic
doar ciocolată
mai există lăptic, cartofiori, ficăței
și ce e mai nesuferit pe lume
cuvintele care ne pun în farfurie legume
parcă nu ar exista
parcă nu s-a inventat
în loc de mâncare
guma de mestecat.
și-n loc de lecții și alte frecții
pentru copii, veseli să-i facă,
doar terenuri nesfârșite
de joacă.
cuvintele le rostim,
chiar dacă le urâm sau le iubim
vorbesc de atunci când ne lovește beleaua
și-n scena intră
jucăușă nuiaua.
despre curea nici nu vreau să vorbesc
doar așa în treacăt să o amintesc
s-o spunem totuși și pe cea dreaptă
nu știu cum se face
dar cel mai iute răul îndreaptă
când o simți pe piele, fierbinte,
face mai mult ca și o mie
de-nțelepte cuvinte.
doar când o vezi că se scutură
îți amintești imediat
toate năzdrăvăniile
pe care le-ai încercat
și trebuie să spunem în sfârșit
că toate ți-au reușit.
praștia n-a greșit fereastra
chibritul chiar a reușit să aprindă casa
cheseaua cea cu vârf "atâtica"
a produs atâta scandal
c-ai ajuns la spital.
ei da, cuvintele se înșiră
și-s multe de aceea nu mă miră
că toți copiii până cresc
de atâtea ori se-mpleticesc și greșesc.
nu ei, cuvintele sunt de vină
fiindcă ele au poftă de joacă
când sar în fiecare băltoacă
când mingea o duc tot spre fereastră
cand pun iepurașul de plus și ursul să pască.
cuvintele, doar ele sunt de vină
când la lecții n-au vrut ca să vină
și de aceea s-a întâmplat
că o notă mică s-a amorezat
de carnețelul tău mititel
și a pus acolo un scăunel.
cuvintele, rele sau bune,
triste sau puse pe glume
ne sunt prietene sau uneori
ca să părem niște ratați
ne pun în posturi din care ieșim șifonați.
cuvintele sunt cele care ne seduc
cand intrăm sau ne scot din bucluc
de aceea mă gândesc
ca de mâine să folosesc
doar cuvintele albe ca neaua
care n-au auzit ce face cureaua
am să înșir mereu doar cuvinte
care să mă facă înțelept și cuminte.
mă strigă Fănel, stai dragă că vin,
doar așa, în treacăt, acum că ne știm
unde mergem, vreau să vă spun și vouă,
vrem să-ncercăm o praștie nouă.
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre sărut
- poezii despre mâncare
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre existență
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.