| iorgoveanu damian [din public] a spus pe 23 februarie 2016: |
| dar nu-I bai....dumnezeu este iertator....cei ce pacatuiesc astfel sunt rugati sa nu se atinga de cele sfinte 3 zile ....nu-I pacat major, nu se da canon pentru atata lucru...dar intoarce-te la Dumnezeu inainte de a molipsi si pe altii cu prostiile tale.. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 23 februarie 2016: |
Acesta e Țuțea!
După 13 ani de detenție
în închisorile comuniste
are dreptul
să scrie orice.
Exaltarea lui mistică
pare fără margini.
Pentru el
Bruno, Galilei,
Newton, Euler,
Einstein, Plank sau Gates
(și orice alt nepopă)
sunt simpli onaniști.
Încearcă să intri
în patrimoniul
culturii universale
cu astfel de "creatori"... |
| criticonul [din public] a spus pe 24 februarie 2016: |
Amice, Aga, nu "acesta e Țuțea". Îți redau un fragment din spusele lui referitor la Newton ne-onanistul, un Țuțea favorabil lui Dumnezeu, nu "popilor" nici "sacerdoților".
"A gândi creștin înseamnă a gândi cauzal, adică a gândi explicativ. (...) Dacă nu cunoști revelat, prin grație divină sau inspirat, nu cunoști nimic. De pildă, chiar un laic, Newton (...). Povestea cu mărul lui Newton care a căzut. Nu știu unde am citit eu stupiditatea asta: Il tomba dans une meditation profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle. Și eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic. Dar el e mult mai înțelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravitația, a zis: Am fost inspirat. Newton, dacă-mi amintesc bine vă rog să-mi admiteți amneziile lacunare, că, la vârsta mea, e greu să arăți mai bine decât trebuie spunea ce e gravitația: corpurile se atrag direct proporțional cu masa și invers proporțional cu pătratul distanței. Păi, scrie pe măr asta, sau scrie undeva în natură? Fenomenele lumii interioare și ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom și orgolios crede că explorează lumea interioară și exterioară cu jocul lui de ipoteze și că descoperă ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută și nu află. Ca să afle trebuie să fie ca Newton, inspirat. Iar Newton, întrebându-se ce este gravitația, știți ce a spus mi se pare în Principia Matematica Naturalis Philosophae? Gravitația este Dumnezeu. Newton! Nu popa. Nu un sacerdot. A fost foarte înțelept."
Dacă "l-ai trecut pe Țuțea între favoriți" încearcă să-l privești în senectutea la care a apucat să-și spună convingerile. Era aproape nonagenar și peste măsură de lucid. Regret mult că n-a apucat să-și termine cartea: "Omul. Tratat de antropologie creștină". |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 24 februarie 2016: |
| Gagamitza, dar e un panseu atat de cioranian, incat ma mir ca nu-ti place. Expresia finala e de-a dreptul apoteotica. E confectionata fix (poate cu un insesizabil clinamen) dupa reteta maestrului delirului eseistic pe care-l prizezi pana la halucinatie. Crezi matalutza ca veneratul Cioran era cumva un apologet(o-dac) al stiintei? E drept ca nu-i placeau popii, fiindca ii aminteau de taica-su. Si fiindca genitorul a contribuit la nasterea Lui, iar parturitia e prin definitie un neajuns (inclusiv a lui Bohr, Pasteur si Marie Curie), rezulta ca toti parintii (spirituali si lumesti ) e rai. Iti zic ce-i placea rasinarului din stiinta: potentialul ei distructiv. In termenii maestrului din Cartierul Latin stiinta e mai buna decat religia pentru ca prima ar putea nimici lumea la propriu, pe cand a doua se margineste sa o naruie doar la figurat. Tutea e mult mai trendy decat crezi cu acest aforism. Nu spunea Malraux ca distantarea (tehnico-stiintifica) de Dumnezeu s-ar putea sa ne fie fatala si ca acest secol sau va fi religios (resacralizat) sau nu va fi deloc? Petre al nostru (mai mult al meu decat al tau) e de acord cu acest fost ministru al culturii franceze. Daca ai fi mai cult (ca Andre), ai fi stiut ca Emil il adora pe Tutea pe care-l considera un geniu al oralitatii. De ce ii strici brunomarsii si galileenii matale acest frumos si pios exercitiu de admiratie? |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 24 februarie 2016: |
| Domnule Criticon, afirmatia lui Tutea e cat se poate de graitoare pentru modul in care privea relatia dintre cele doua adevaruri: cel revelat si absolut si cel relativizant (al lui Einstein si compania). Pentru Tutea singura cunoastere e inspirata de Dumnezeu si dedicata Lui. Restul e stiinta. Iar stiinta nu e in ochii dumisale explicatie (si pricepere), ci descriptie (si perceptie). Scenariile cauzale si legile imaginate de savanti nu doar ca rateaza cauza suprema, ci sunt deturnari de la ea. Sunt desertaciuni ale omului care se ambitioneaza sa explice universul fara sa aiba nevoie de ipoteza numita Dumnezeu (ca sa-l citez pe stimabilul Laplace). Or fara acesta ipoteza, lumea e redusa la absurd, iar dinamica ei micro si megacosmica nu demonstreaza absolut nimic. Tribulatiile mistice(o mistica a absentei lui Dumnezeu, o religie a cerului vacantat) ale lui Cioran sunt edificatoare in acest sens. M-am uitat la cei doi batranei (Tutea si Cioran) intervievati de Liceanu. Ce diferenta de tonus, de umanitate, de intelepciune
. Tutea mereu binedispus si disponibil (in terminologia lui Gabriel Marcel), Cioran incrancenat si mizantrop. Pacat ca Tutea a avut doar darul vorbirii orale. Ferice ca a avut harul trairii morale. Dintre cei doi trairisti, Tutea e unul consecvent. Un trairist nu scrie, sau daca scrie o face la oha. E imbucurator ca Petre nu si-a terminat Tratatul de antropologie. N-a avut timp. L-a dedicat glorificarii lui Dumnezeu, nu gloriei literare. N-a primit el premiul Rivarol, fiindca si-a dat seama ca premiile sunt pentru scolari, pentru ucenici. Maturii cauta recompense. Dumnezeu sa-l odineasca si sa-l rasplateasca. Poate pune o vorba buna si pentru Emil, marele sau prieten si micul inamic al lui Dumnezeu. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 26 februarie 2016: |
Danilo!
Ura ta ostentativă,
invidia
și frustrarea ta de scriitor ratat
pur și simplu
te desfigurează
în relația cu Cioran.
Îi tragi întruna
șuturi.
Crezi tu că dacă
lovește un colos,
piticul din tine
devine colosal.
Ce legătură vezi
între tonus-ul
lui Cioran
(din interviuri)
și calitatea operei sale?
În ce măsură surzenia
lui Beethoven
amprentează Simfonia a IX-a ?
Între zerouri,
mai penibil decât toate
e cel vopsit
cu erudiție. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 26 februarie 2016: |
Gagamitza, n-ai inteles nimic. Cine vorbeste despre relatia dintre tonus si valoarea operei? M-am referit strict la resursele de umanitate (de disponibilitate sufleteasca) ale celor doi. Cioran e mai rezervat la capitolul asta. Joaca inchis, e mai putin darnic. NU se daruieste, ci miruieste. Nu sfatuieste (era la varsta la care oamenii cumsecade ar trebui sa se dedice unei astfel de indeletnici), nu imparte cu ceilalti o experienta de viata fecunda, ci vorbeste in raspar, cobeste. De altfel, daca erai mai vigilent, ti-ai fi dat seama ca am recunoscut superioriatea operei scrise a lui Emil In comparatia cu cea a lui Petre. Dar am mai spus ca asta e un impediment daca o judecam prin prisma trairii. Socrate, Diogene, Iisus au fost traitori. Cioran n-a fost cu toate pozele si grimasele lui de mare damnat. A scris prea mult ca sa fie luat in serios (citeste-l cu mai multa atentie, sunt multe pasajele in care isi cere scuze ca nu se poate abtine sa transpuna in cuvant si, implicit sa-si dilueze, daca nu chiar tradeze, tulburatoarele si tulburate lui trairi existentiale).
Esti foarte nostim cu obsesiva ta comparatie intre insignifianta mea literara si grandoarea (si grandilocventa) monseniorului Emil. Daca ai fi putin mai inzestrat int-ale dialecticii, ti-ai fi dat seama ca acest argument al disproportiei ti se aplica lejer (si peremptoriu) si dumitale. In fond, cine esti tu sa-l aperi pe colosul Cioran? Ce te recomanda, in afara de admiratia dumitale care depaseste cu mult hotarele comprehensiunii? Daca sarjele mele criticarde sunt ridicole (si nu sunt), contraofensiva ta e cel putin la fel de caraghioasa. E ca si cum un pechinez ar sari in apararea unui T-Rex amenintat de un copil de trei ani inarmat cu un pistol cu capse. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 26 februarie 2016: |
Danilo!
Disponibilitatea sufletească
a lui Cioran
ar trebui să o deduci din opera sa,
nu din interviuri.
Citește Invățăturile lui Buddha
(acolo în buda ta cu fereastră la internet)
fără să te gândești că Buddha a murit de diaree.
Eu pe tine te judec după ce scrii,
nu după culoarea indispensabililor tăi,
sau după celebra ta Masculinitate.
Admirația mea față de Cioran
se bazează pe anumite afinități,
greu de explicat.
Acest autor mă convinge,
ca pe atâta amar de lume cititoare.
Mă convinge suplimentar actualitatea sa,
extraordinara sa prezență editorială,
la nivel mondial,
(și la ce edituri, Dumnezeule!),
traducerea în atâtea limbi
și un extrem de bogat aparat critic,
care se exprimă favorabil.
Critici adevărați,
cu operă și nume,
nu urechiști ca tine!
Aceste elemente mă asigură
că stau pe partea normală a baricadei.
Că doar n-o să stau cu tine,
detractor budist al lui Cioran,
a cărui singură autoritate
este o tastatură,
și încă una fără diacritice.
Ar mai fi trebuit să vezi
că nu sunt singurul
apărător al lui Cioran.
În timp ce tupeul tău
de demolator
al acestui mare scriitor de aforisme,
este SINGULAR! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 26 februarie 2016: |
Habar n-ai ce avantaje are singularitatea cu sau fara aparat critic ...
Emil nu e foarte disponibil in opera, Gagamitza. Si dupa hagiografii dumisale, nici in viatza "reala" (desi pentru el totul e ireal) n-a fost. Cioran e mai mizantrop decat terminator I. Din fericire, n-a fost la fel de eficient. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 26 februarie 2016: |
Danilo singuraticul!
Etete!
Daniil Sihastrul
în variantă laică.
Sigur că n-ai aparat critic.
Ce critic serios
își pierde vremea cu tine?
Încercam să-ți ghicesc
starea civilă.
Solist, cu siguranță.
Mizantopia lui Cioran
este dirijată
în primul rând
împotriva propriei sale ființe.
Ți-e greu să înțelegi
această autoironie fină,
narcisistule! |
| Agamemnon [din public] a spus pe 27 februarie 2016: |
Scrie
Marele Singuratic
Danilo:
"obsesiva ta comparatie intre insignifianta mea literara
si grandoarea (si grandilocventa) monseniorului Emil."
Care "insignifianța"?
Scrie, dom'le, "inexistența"!
Rimează perfect cu "grandilocvența"!
I-ai mai tras un șut lui "Emilache Șioran"!
Și te-ai procopsit și cu un distih. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 27 februarie 2016: |
Esti realmente jenant! Ce legatura are singularitatea unei pozitii intelectuale cu solitudinea? Faci niste derapaje semantice de-a dreptul aiuritoare.
Te-as ruga sa nu faci presupuneri in legatura cu personulitatea mea. Nu sunt nici solitar, nici celibatar. Oricum, imi plac femeile, am semnat un contract matrimonial cu una dintre ele, asa ca te-as ruga sa nu mai insisti in directia starii mele civile. Nici voce de privighetor nu am, asa ca nici solist nu cred ca voi fi vreodata.
Dar sa reluam interesanta discutie despre mizatropia cioraniana. Indiscutabil, mizantropia e adesea reflexul unei insatisfactii legate de propria calitate umana. Firile narcisiste extind acest deagrement la nivelul speciei. Fiindca persoanele lor sunt disfunctionale, toata omenirea este. Mizantropia este o variatiune egocentrica a dogmei creatiei dupa chip si asemanare. Egostistul ii plasmuieste pe oameni dupa propriile defecte, dupa care se apuce sa dizloce ceea ce el insusi a asezat in om. Este exact ceea ce i s-a intamplat eseistului caruia ii acord (dintr-un elan patriotic nitelush provincial) atata insemnatate: mizantropia dumisale este un narcisism neimplinit si reorientat spre intreaga specie.
Faptul ca ma abtin (nici nu stii cat ma sssfortez) sa il apreciez pe inestimabilul (nevrednicul de stima) dumitale nu e nici pe departe un semn de narcisism. E ca si cum ai spune ca literatura (si reflectia filosofica) incepe si se termina cu EMC. Sunt atatia scriitori uriasi carora sunt oricand gata sa le fac reverente adanci si nedisimulate
Llosa, Pamuk, Roth, Marquez, Borges, Cortazar, Kadare, Bulgakov, Neruda, Milosz, Kundera, Rushdie, Pirandello, Bernanos, Camus, Clezio
Ca sa nu mai spun de filosofi. Remarcele mele ireverentioase la adresa unui eseist francez supraestimat (de unii) ar trebui integrate intr-un cadru mai larg al aprecierii cvasitotale (nu ma pot dedica in intregime, fiindca sunt si eu putin interesat de problema Altului Absolut) fata de acesti condeieri fabulosi. Incerc sa citesc autobiografia romantata a lui Milutza din Neajunsul de a te fi nascut (in specia umana). Nu rezist mai mult de doua pagini. Sunt impresii disparate aruncate pe hartie la voia intamplarii. O gelatina de acreala si dezabuzare. Citesc Jurnalul lui Kafka. Incetinesc ritmul lecturii ca sa nu-l termin prea repede. (e lentoarea lui Kundera aplicata deliciilor intelectuale). Nu stiu de ce, dar elanul patriotic mi se atenueaza (o fi din cauza comparatiei?) Numai e elan, e cerb lopatar. Sau e doar un lopatar, un proletar cu lopata
. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 29 februarie 2016: |
Dixit Danilo:
"Ce legatura are singularitatea unei pozitii intelectuale cu solitudinea?"
Și de unde ai dedus
că poziția ta vizavi de Cioran
e una "intelectuală"?
Eu văd mai degrabă
mânia unui proletar
"alterat de filosofie"
(Lucian Blaga).
Ce gusturi rafinate!
Numai Premii Nobel
la favoriți!
Nici măcar un român!
Păcală Cosmopolitul!
Vai, Singularule!
Lasă comentariile!
Mai bine recitește,
lent, cât mai lent,
pentru a opta oară,
Jurnalul lui Kafka... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 februarie 2016: |
| Bernanos, Kadare, Rushdie, Cortazar, Roth, Borges, Kundera parca n-au luat Nobelul. Sau daca l-au luat, probabil ca au facut-o fara stirea organizatorilor. N-ai decat sa vezi o manie in spatele atitudinii mele anticioraniene. Nu ma astept la subtilitati psihologice din partea dumitale. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 februarie 2016: |
| Ai dreptate, am uitat sa mentionez un scriitor roman pe care-l apreciez (conditionat): Mircea Cartarescu. Jiltul lui in panteonul literar indigen e deja mai inalt decat al lui tizului lui Garleanu. |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.