Cântecul destinului
În lumină înaltă umblați
Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!
Strălucite, zeiești adieri
Ușor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.
Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereștii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rând
Înflorește de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiții,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.
Ci nouă nu ni-e lăsată
În niciun loc alinarea,
Se petrec și se surpă
Chinuiți muritorii,
Orbește zvârliți
Dintr-un ceas în altul,
Ca apa din piatră
În piatră căzând,
Mereu în abisu-ndoielii.
poezie celebră de Friedrich Holderlin, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
| nicole mecu [din public] a spus pe 21 noiembrie 2020: |
Citesc târziu acest poem - de fapt îl recitesc -. Doinaș a avut marea capacitate de a se transpune, de a cânta în mai mule chei; poate că el ar fi explicat asta prin perfecta colaborare, la el, a eului individual, personal care vine cu o originalitate de grad prim)cu cel general, obștesc, actual și totodată arhaic, arhetipal, care, la limită, a strâns în el - la nivelul inconștientului și al conștientului adăpat de cultură, de fomare - persoana întregii omeniri. Astfel Doinaș comunică perfect cu poeții pe care i-a tradus și care sânt din categoria ermeticilor - în sensul cel mai profund, al ermetismlui de conținut, nu rebusistic; ermetism de substanță, poezie dificilă în acst sens, nu în cel al limbajului abstrus.
Aici, în acest poem, el reușește să urce până la nivelul poeziei lui H., celestă și atemporală, izbutind - cum de altfel și Ion Pillat - să reproducă deplina seninătate și putere de abstragere din temporal, din mundan, precum și să facă să trăiască vibrant visul unei Elade eterne. Muzica poemului are o transcendență apropiată originalului. |
| Costel Zăgan [din public] a spus pe 20 martie 2023: |
| Inuit perfect. |
