Nimic nu emancipează spiritul mai mult decât negarea. Ea nu-i fertilă însă decât în răstimpul în care ne străduim s-o cucerim și să ne-o însușim; odată dobândită, ne înrobește: un lanț ca oricare altul. Dacă e să alegem între două sclavii, s-o preferăm pe cea a ființei, chiar dacă nu-i posibilă făr-o anume sfâșiere: e, totuși, prețul ce-l avem de plătit pentru a evita contagiunea neantului, comoditatea delirului...
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.