Stele căzătoare
Mirosea a stele căzătoare
(dacă stelele-ar avea miros...!)
Mirosea a moarte pe cărare
și-a tristețe ajungând la os.
Mirosea a noapte de sfârșit lumesc
(căci și lumea s-ar sfârși cândva...)
Greu mi-era cuvântul să-l rostesc
și să-mbrac cu el căzuta stea.
Frunze moarte miroseau a ieri
(parcă întrupau în ele Timpul).
Gândul îmi pleca spre nicăieri
întâlnind în cale numai vântul..
Viața se-ntorcea pe sine-n iarnă
(iarna se credea stăpânitoare!)
Fulgii doar durere mai puteau să cearnă
căci erau toți... stele căzătoare.
poezie de Mihaela Albu
Adăugat de Mihaela Albu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Albu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.