Rost
Sunt prezent și trecut,
Carnea mea este lut.
Taina lutului o străbați
prin cea a sărutului
și mai rămâne, mai rămâne.
Ochii nu sunt pentru a vedea,
ci pentru ca să se întâmple
frumusețea pământului.
în fiecare din noi.
Nu avem urechi pentru a auzi,
ci pentru ca să se întâmple
muzica pământului.
în fiecare din noi.
și gândul îl avem
pentru a se întâmpla marea taină.
și tot mai rămâne, mai rămâne.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lut
- poezii despre urechi
- poezii despre sărut
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.