O! Darul meu...
De ce-ai fost mamă negândită
Și nu m-ai dat la carte?
Să fiu și eu mai fericită
Să am pe lume parte.
De zile mai cu mult noroc
Și mai cu veselie,
Iar nu să-mi ard sufletu-mi foc
Și inima pustie.
N-aș mai ciocni de atâtea ori
La ușile închise,
Ci-aș fi cu adevărat poet
Iar nu-n plâns să mă-nărui.
N-aș suferi atât de crunt
Urgia soartei mele,
Și n-aș fi azi ceea ce sunt
Un chin de lacrimi grele
Aș fi aruncat și eu cu drag
Un bob literaturii,
Din a diamantelor șirag
Sublim dar al naturii.
poezie de Elena Andrieș
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Andrieș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre noroc
- poezii despre natură
- poezii despre mamă
- poezii despre literatură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.