Tu judeci oamenii cu răutate - e singurul mijloc de a nu-i înțelege niciodată.
Alexandru Vlahuță în Gânduri
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 17 aprilie 2015: |
| Oricât ți-ar fi greșit un om, judecă-l dar nu-l condamna! |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 17 aprilie 2015: |
| Vai, Alexandre, unde vezi tu răutate, la mine? Dacă nici eu nu te-oi fi înțeles ... Nu cred să te înțeleagă cineva mai mult decât mine, băiatule! Niciodată! Numai că tu, ai prostul obicei să uiți, să nu recunoști, să te prefaci că nu observi ...! |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 18 aprilie 2015: |
| Zile-ntregi, săptămâni, ani de-a rândul, ne obstrucționăm prietenii, îi lovim pe la spate, îi dezavuăm, îi decompensăm! Îi șocăm! Adică, le servim, pe o tavă aurită, răutăți inimaginabile! Inimaginabile unei conștiințe curate și unei inimi (poate), prea mult dăruite! Pe urmă, când, din întâmplare, adevărul iese la lumină ne simțim lezați (?) în loc să ne recunoaștem vina, ne considerăm victime (!), în loc să-ncercăm să salvăm (dacă mai e ceva), atacăm în continuare (...), în loc să apărăm, ce mai e de apărat! Adică, ne transformăm în arici! De ce? Dacă mi s-ar fi întâmplat aceasta (dar nu mi s-a întâmplat), aș fi căutat o grotă și m-aș fi ascuns ... Dacă mi s-ar întâmpla vreodată asta (dar nu mi se va întâmpla), aș construi (neîntîrzîiat) o punte din rubin pur, către inima mâhnită (de mine) a prietenului meu! |