Cântec pentru fiul meu
Când foamea n-are margini
Celui sărac nu-i spune
Să-și verse peste suflet
Un cer de gânduri bune.
Când arde-ntreg pământul
Celui bogat nu-i cere
Să-și verse peste rană
O lacrimă de miere.
Dar socotește-n taină
După tipicul minții
De ce se sparge gheața,
De ce ne mor părinții.
Și-ai să descoperi singur
La cuvenita vreme
Că poate sta sub săbii
Doar cel ce nu se teme.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre miere
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
- poezii despre bogăție
- poezii despre apicultură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.