| Patrocle [din public] a spus pe 7 ianuarie 2011: |
| Magnific! |
| nona [din public] a spus pe 8 ianuarie 2011: |
| universul stie ca e univers, omul nu stie ca nu e univers |
| Patrocle [din public] a spus pe 9 ianuarie 2011: |
| Nona! Ai formulat, elegant, un neadevăr. Lucrurile stau invers. Universul mineral există fără a-și putea conștientiza existența. Ființele conștientizează acest aspect, iar omul o face în modul cel mai pregnant. |
| nona [din public] a spus pe 9 ianuarie 2011: |
neadevar pentru tine, Patrocle, adevar pentru mine.
si in deja lamuritul spirit romanesc, ca sa fim in "consens", am s-o tin tot pe-a mea.
in multe mituri ale civilizatiilor stravechi, Pamantul este mama primordiala, universala, iar tot ceea ce produce ea, de la piatra la om, este organic si animat. Deucalion arunca pietrele (adica oasele Mamei sale) peste umar pentru a repopula lumea, pentru a semana germenii unei noi umanitati, caci osul, in unele traditii, era chiar sursa vietii, esenta ei ultima.
tot ce este in pantecul Mamei este embrion, fiinta vie menita sa creasca si sa se dezvolte, investita cu spirit, deci si constiinta proprie, iar aceasta conceptie apare in terminologia mineralogica a diverselor traditii.
m-am oprit numai la universul mineral, ca de el ai pomenit, dar notiunea de univers e mult mai vasta, si realitatea mult mai complexa.
deci, iese din discutie ca mineralul nu ar fi fiinta, iar daca numai fiintele (dupa teoria ta) au constiinta, voila!
omul, tot "dezvoltandu-se", a mai luat-o si pe aratura si a ajuns sa se considere nici macar buricul universului, ci universul insusi. si nu mai stie ca nu este... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 9 ianuarie 2011: |
Cioran pune in evidenta irationalitatea profunda a maimuticii rationale. Antropoidul care gandeste (la maimutelele care gandesc la modul in care el se gandeste la ele) nu pare a fi deranjat de afirmatia ca universul nu are sens, cata vreme pretioasa lui persoana (descinsa din copacul mai mult sau mai putin edenic) nu este vizata in mod explicit de vidul semantic atotcuprinzator. In schimb, daca se pune in discutie gaunosenia lui ontologica (si valorica) ii provoci o atroce criza de identitate care se va manifesta intr-o pledoarie interminabila (in care barbile filosofice sunt taiate cu briciuri stiintifice) cu privire la sublimul lui rost in universul... care n-are nici un rost.
Cioran nu s-a referit la atitudinea universului fata de reprosul lipsei sale de sens pe care i-l arunca in fatza (sau in spate, pentru ca uriasul plurigalactic are o anatomie dificil de portionat) cea mai impozanta dintre fapturi (nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce isi inchipuie ca este). Problema nu e daca universul gandeste ca o maimuta epilata sau dormiteaza ca un urs amnezic. Ne-am putea imagina, asezati pe un tron de portelan pentru a proba irefutabil maretia noastra regala, ca universul, in infinitatea lui, e prea mic pentru o idee atat de mare si anume: Universul e o buda prea mare (si ca atare, inutila) pentru nevoile "spirituale" ale omului. |
| Moma [din public] a spus pe 12 ianuarie 2011: |
| Nona este ea insasi (de-o fi ea) doar un invers! Si asa va ramane... |
| Loma [din public] a spus pe 12 ianuarie 2011: |
| Moma, Noma! Ce contează. Un asteroid cu rochiță, care se rotește în jurul soarelui |
| nona [din public] a spus pe 12 ianuarie 2011: |
na, ca m-ati bagat intr-un nor de ceatza...
cum adicatelea sunt un invers sau un asteroid cu rochita? |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
| Frumoase comentarii: participanți inteligenți, dialog interesant, ton amuzant! Îți vine să votezi conversația ...! |
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la