Eliberare
Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.
Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Și am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.
Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu ușa încă deschisă
Dureros de plină cu suferințele mele
Foste dorințe vii.
La ușă se îmbulzeau alte dorințe
Arzând să intre și să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenței glaciale.
Te-am privit și mi-ai părut obosită
Să te lupți mereu cu dorințele mele
Și tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.
Te-am prins de mână și te-am scos afară
În timp ce dorințele mele veneau năvală
Urlând după tine și luptându-se cu mine
În urma ta.
Și ți-am strigat Fugi! Nu mă aștepta
Încearcă să te ajungi pe tine însuți
Cu toți si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.
Am să rămân să îmi ucid dorințele
Să le închid în camera suferințelor
Și să-ti așez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.
poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.