Arheologie
M-am oprit deodată în faţa unei coli albe,
Rătăcit ca un explorator,
La Pol.
Rămasese înfipt în peniţă un cuvânt.
Cred că destul de adânc
Căci începuseră deja să cadă
Picături de litere negre pe coală.
Si parca se zbatea spunând
De ce?
De ce nu-ţi mai ajung?
De ce încerci să mă amesteci?
Sa mă frămânţi, ca într-un aluat,
Cu alt cuvânt?
In curând, nu voi mai însemna nimic
De unul singur, aşa cum sunt.
Nu vezi? Am ajuns ca nişte caramizi
Zidite, rand pe rand.
Ne faceţi să părem aşa deşarte,
Încât mai mare va fi zidul ce deja vă desparte.
Mâna mi-a cazut obosită şi mă gândeam,
Cum ar fi fost, dacă arheolog de cuvinte mă făceam?
Sa sap in zid,
Până la gânguritul lui Adam.
poezie de Daniel Uritu (decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.