Ştefan: Doamne! Mă uit la tine şi nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta eşti tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ţie vremea mereu îţi curge!... Ce-ţi mai trebuie? Ţi-am făcut douăzeci de biserici! (Smulge icoana din cui şi se plimbă cu ea prin scenă, privind-o fix.) Sute de călugări cinstesc numele tău în mânăstirile mele! Îi plătesc să te laude pe tine, Doamne! În jurul tău, numai flori şi iubire! Ce mai vrei, Doamne! (Râde.) Poporul meu ţine toate posturile! Respectă fiecare zi de sărbătoare! (Arată spre corpul neînsufleţit al Mariei.) Femeia aceasta era a mea! În faţa ta ne-am unit destinele! De ce mi-ai luat-o?
replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În Biblioteca Citatepedia este disponibil pentru lectură textul integral.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.