Iubire oarbă
Ființa-ți tot parfumul ce-l degajă
Îl sorb cum soarbe prostul din cucută
Sperând că nu ești doar o prefăcută
Ce-un inocent a vrut să prindă-n mreajă.
Ființa-mi beată îți vorbește mută
Și oarbă te cuprinde-n vis de vrajă
Iar sufletu-mi seraf îți stă de strajă
Tăcut și nepalpabil te sărută.
Demult nebun ajuns-am în neștire
Demult legat mă zbat fără putere
Să-mi dai că poți un ceas de fericire
Să-l fur aș vrea că n-am curaj a-l cere
Dar dacă-l fur vând cinstea pe iubire
Și-așa mă mistui singur în tăcere.
sonet de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre prostie
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.