Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Katia [din public] a spus pe 2 februarie 2011: |
Dacă nimicul este nonexistență, se deduce, din definiția autorului, că totul (din care nu lipsește nimic) este restul a ceea ce nu există. Concluzia este că "totul" este inexistent?!
Deja mă doare capul. Dar poate că eu nu înțeleg bine. Cine poate explica mesajul definiției aforistice de mai sus? |
daniel stanciu [din public] a spus pe 2 februarie 2011: |
Nimicul este ceea ce "ramane" cand totalizam existenta (cele ce sunt). Ca atare, nimicul este restul totului. Dar asta numai daca privim lucrurile din perspectiva fiintei. Daca sistemul de referinta este nefiinta, atunci raportul tot/ nimic se rastoarna: restul de nefiinta este totul (fiintei). Oricum, aforismul pare extras dintr-un comentariu al "Prelegerii heideggeriene Ce este metafizica?" pt. copii prescolari cu nevoi speciale. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 2 februarie 2011: |
Mesajul pt. viata noastra "morala" e urmatorul: daca esti un "nimic", "totul" din jur nu poate fi pentru tine decat un "rest" (o adunatura de lucruri lipsite de insemnatate). Acolo unde omul cu judecata vede diferenta, omul de nimic vede egalitatea. Omul de nimic niveleaza (prin devalorizare) lumea in care traieste- toti sunt la fel ca el (adica niste nimicuri ambulante). |
Katia [din public] a spus pe 3 februarie 2011: |
Daniel, mulțumesc pentru răspuns. |