Pacient
desprinde cerul la un colț
trage ușor de el și învelește-mi durerile
aș vrea să le simt albastre
despicate de șirurile ascuțite ale cocorilor
chemați către casă din depărtări neștiute
presară pudra de apus pe răni
șterge-mi lacrimile cu mătasea sângerie a răsăritului
și rămâi în alăturare dulce
lângă fruntea cotropită de febră
pentru a-mi răcori fierbințeala
prin zbuciumul neistovit al pleoapelor
într-un salon fără număr
abandonat nemărginirii din ochii tăi
eu sunt pacientul învelit cu cerul
până sub bărbie
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (19 aprilie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pacienți, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre numere, poezii despre durere sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.