Epigraf pentru o carte osândită
Tu, cititor, tăcut, bucolic,
Naiv și sobru om de munci,
Această carte s-o arunci,
Cu tot desfrâu-i melancolic.
De nu știi slova și vorbirea
De la dibaciul mag, Satan,
Arunc-o! Vei citi-o-n van
Sau îmi vei crede slută firea.
Dar dacă vrednic scormonești
Cu ochiu-n râpi adânci, de freamăt,
Citește și-ai să mă iubești
Tu, suflet, iscodind c-un geamăt
Un rai ce deopotrivă-l vrem,
Mă plânge!... Altfel te blestem!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre naivitate
- poezii despre muncă
- poezii despre melancolie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.