Soarele apasă pe clape

Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.

Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.

Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Şuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.

Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-şi răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina şi plouă.

Plâng sălciile stârnite de ape
Florile se vor crede fete mari,
Soarele apasă pe clape
Cu triluri urcate-n arţari.

Singură, din foc ai scos rugul
Sărutul mi-l stingi cu ochii lichizi
Se îmbată-n ierburi vrăjite amurgul,
Cănd porţi de lumină-mi deschizi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!